Fish, diverse group of animals that live and breathe in water. All fishes are vertebrates (animals with backbones) with gills for breathing. Most fish have fins for swimming, scales for protection, and a streamlined body for moving easily through the water. Fishes live in nearly every underwater habitat, from near-freezing Arctic waters to hot desert springs; from mud in dried-up tropical ponds to the deepest ocean abyss.
With approximately 25,000 recognized species, fishes make up the most diverse vertebrate group, comprising about half of all known vertebrate species. New fishes continue to be discovered and named at the rate of 200 to 300 species per year. With this vast number of different fishes comes a diversity of sizes and shapes, from huge whale sharks that reach 12 m (40 ft) in length to the smallest vertebrate, a tiny goby, measuring only 1 cm (0.4 in) long.
Sursa: referate.ro
Dobre Stefania-Elena
Education For Life
marți, 3 mai 2011
duminică, 10 aprilie 2011
Crime and punishment
Vocabulary bank:
• to burgle/burglary/a burglar
• to go joyriding/a joyrider
• to mug/mugging/a mugger
• to rob/robbery/a robber
• to shoplift/shoplifting/a shoplifter
• to steal/theft/a thief
• to vandalise/vandalism/a vandal
• to write/spray graffiti (on)
• to break into
• to commit a crime/an offence
• to get into trouble
• to be caught
• to accuse someone of...ing
• to arrest someone for...ing
• to go to/appear in court
• to be fined
• to be sentenced to...
• to go to/be sent to prison
• to punish/punishment
• to get/have a criminal record
• to burgle/burglary/a burglar
• to go joyriding/a joyrider
• to mug/mugging/a mugger
• to rob/robbery/a robber
• to shoplift/shoplifting/a shoplifter
• to steal/theft/a thief
• to vandalise/vandalism/a vandal
• to write/spray graffiti (on)
• to break into
• to commit a crime/an offence
• to get into trouble
• to be caught
• to accuse someone of...ing
• to arrest someone for...ing
• to go to/appear in court
• to be fined
• to be sentenced to...
• to go to/be sent to prison
• to punish/punishment
• to get/have a criminal record
duminică, 13 martie 2011
Saptamana Creanga
Noii,eleviide la scoala Tudor Vladimirescu,Perisoru am realizat o activitate in cinstea lui Ion Creanga impreuna cu scoala Roseti,Calarasi.
Am spus ghicitori,am participat la un concurs literar"Ion Creanga-martisorul povestilor romanesti".
Cei de la Roseti au pregatit o sceneta , "Vizita" de I.L.Caragiale,deoarece l-am sarbatorit pe 31 Ianuarie.
Am spus ghicitori,am participat la un concurs literar"Ion Creanga-martisorul povestilor romanesti".
Cei de la Roseti au pregatit o sceneta , "Vizita" de I.L.Caragiale,deoarece l-am sarbatorit pe 31 Ianuarie.
luni, 28 februarie 2011
Scrisoare catre Ion Creanga
Bădiţă Creangă, află despre mine
C-am fost la Humuleşti la tine-n sat
Şi uite-aşa, fără să vreau, îmi vine
Ca să te rog să stăm puţin la sfat.
Pe-acolo-aproape totu-i ca înainte,
Cum spui în “Povestiri” şi în “Poveşti”,
Şi-oricine simte un fior fierbinte,
De-ţi trece pragul casei păriteşti.
Şi astăzi mai atârnă de o şfară
La stâlpul hornului cinci motocei
Şi drept îşi spun, dar nu vreau rău să-ţi pară
Nu se mai joacă mâţele cu ei.
Cuptiorul e şi el acelaşi parcă,
Aşa precum a fost şi cum îl ştii
Şi-l simţi că duce dorul de-o mijoarcă,
Si-i bucuros când are-n jur copii.
Refren
În rest e pace, linişte şi bine,
Citim şi recitim, din “Amintiri”,
Atâta doar că ne e dor de tine
Cum dor la flori le este de zefiri.
E-n floare iasomia din grădină,
Nu ştiu ce-o fi cu “Pupăza din tei”,
Ceaslovul stă pe masă la hodină
Şi nu-i mai chinuie pe-nvăţăcei.
Ozana tot frumos e curgătoare
Şi semne de belşug sunt prin livezi
Şi te întreb, de nu-i cu supărare,
Ce ştii de soarta “Caprei cu trei iezi”?
În curte la mătuşa Mărioara
Pe crengi stau doldora, cireşe soi,
Dar coapte nu-s, c-aicea primăvara
A fost târzie, rece şi cu ploi.
Urmaşii Smărăndiţei şi-ai lui Trăznea
La şcoală merg, se joacă, şuguiesc
Şi-atunci când despre tine vine vorba
Le râde soare-n ochi şi se mândresc.
Refren
În rest e pace, linişte şi bine,
Citim şi recitim, din “Amintiri”,
Atâta doar că ne e dor de tine
Cum dor la flori le este de zefiri.
versuri : Nicusor Constantinescu
Ne pregatim de "Saptamana Creanga"!
FRAGMENT DE BIOGRAFIE
"SUNT NASCUT LA 1 MARTIE 1837 in satul Humulesti, judetul Neamtului plasa de sus, din parinti romani: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului intai si-ntai, am inceput a invata cruce-ajuta, dupa moda veche, la scoala din Humulesti, o chilie facuta cu cheltuiala satenilor, prin indemnul si osardia parintelui Ioan Humulescu, care avea o mana de invatatura, un car de minte si multa bunatate de mima. Dumnezeu sa-1 ierte!
Poate sa fi fost de vreo unsprezece ani cand am incepui a invata. Stiu ca eram atunci un baiet sfrijit, prizarit si fricos si de umbra mea.
Dascalul nostru era un holtei frumos, zdravan si voinic si-1 chema Vasile a Vasihcai. El era si dascalul bisericii din sat. Un sorcovat nemtesc platea tata pe luna dascalului ca sa ma invete. Si pe atunci imi ziceau in sat si la scoala: Ionica a lui Stefan a Petrei. Peste vrun an, vornicul prinzand la oaste cii arcanul pe badita Vasile, dascalul nostru, scoala a ramas pustie, iara noi scolarii, cari eram peste patruzeci la numar, ne-am imprastiet pe la casele noastre. Dupa vrun an iarasi s-a deschis scoala. Dar dascalul Iordache fiind cam chilaciu, a inceput a ne ridica de urechi la farta deasupra usei, si a ne prea indesi la spinare cu Sfantul Neculai, un bici de curele facut si daruit scoalei de mos Fotea, cojocariul satului Si asa, de unde pana atunci ma duceam cu drag la scoala, am inceput a umbla haciu-marginea; o zi ma duceam, doua nu, dar tot deprinsesem a ceti oleaca.
Tata nu stia carte de feliu si nici mult haz nu facea de dansa. El cam des imi zicea: logofete branza-n cui, lapte acru-n calimari, cam prea te codesti la treaba ma tem ca de atata carturarie n-a avea cine sa ne traga ciubotele. Dar mama, luand sama cum invatam eu, ajunsese a ceti la ceaslov mai bine decat mine si se bucura grozav cand vedea ca ma trag la carte. Din partea tatei puteam sa raman cum era mai bine. "Nica a lui Stefan a Petrei" om de treaba si gospodariu in sat la Humulesti. Mama insa era in stare sa toarca-n furca si sa invat mai departe Dar ce sa mai invat la Humulesti? caci in biserica ceteam si cantam pe dinafara toate troparele ca si dascalul Iordache. intr-o zi, asa prin caslegile Craciunului, aproape de carnileaga viind bunicu-meu David Creanga din Pipirig pe la noi, m-a luat si m-a dus la munte in scoala lui Alecu Balus din satul Brosteni, judetul Suceava si m-a asezat in gazda cu toata cheltuiala lui la una Irinuca, care avea doua capre pline de raie. De aice urmam la scoala, si ori s-a prins cartea de mine ori nu, dar raia capreasca stiu ca s-a prins.
Aproape de Florii, profesorul Nanu mi-a dat drumul acasa si de la Brosteni am venit cu niste plutasi pe Bistrita, la Borca. De la Borca, cu o ruda a mea, pe Plaiul Batran in Pipirig si din Pipirig la Humulesti. Si cand m-au vazut tata si mama tuns chilug si plin de raie, bucuria lor n-a fost proasta. Ce sa faca? Au inceput a ma scalda ba cu lesie de ciocalai, ba cu usuc de lana, ba a ma unge cu dohot si-ntr-o saptamana m-au izbavit de podoaba. Dar si eu le-am tras in ziua de Pasti un "ingerul a strigat" la biserica, de-.au ramas toate babele din sat cu gura cascata la mine, iar fetele numa-si dau ghiont una alteia, vazand ce poate acum Nica a lui Stefan a Petrei!
Dascalul lordache ramasese acum pe jos, era a cincea roata la car. Biata mama, crezand ca am sa ies un al doilea Cucuzel, s-a pus cu rugaminte pe langa tata si m-a dat sa invat psaltichie la un psalt de la biserica Adormirea din Targul Neamtului, peste balta la vreo doua zvarlituri de piatra departe de satul nostru. Trei husasi platea acum tata pe luna pentru mine. O iarna am invatat si la aceasta scoala, caci iarna ce mai puteam invata, iar vara nu faceam purici multi pe la scoala, trebuia s-ajut acasa: la tras in pieptanusi, la nevedit, la facut tevi cu sucala si la tors cu roata. Cate trei-patru oca de canura torceam pe zi, ma intreceam cu fetele cele mari din tors si ele din rautate ma porecleau "Ion Torcalau".
(Publicata in voi. Scrierile Iui;L, prefata de A. D. Xenopol, biografie de Gr. 1. Alexandrescu, lasi, 1890, cu urmatoarea nota: "Aceasta biografie scrisa de insusi Ion Creanga s-a gasit intre hartiile lui. Dupa cum se vede ea este o prescurtare a Amintirilor din copilarie".)
"SUNT NASCUT LA 1 MARTIE 1837 in satul Humulesti, judetul Neamtului plasa de sus, din parinti romani: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului intai si-ntai, am inceput a invata cruce-ajuta, dupa moda veche, la scoala din Humulesti, o chilie facuta cu cheltuiala satenilor, prin indemnul si osardia parintelui Ioan Humulescu, care avea o mana de invatatura, un car de minte si multa bunatate de mima. Dumnezeu sa-1 ierte!
Poate sa fi fost de vreo unsprezece ani cand am incepui a invata. Stiu ca eram atunci un baiet sfrijit, prizarit si fricos si de umbra mea.
Dascalul nostru era un holtei frumos, zdravan si voinic si-1 chema Vasile a Vasihcai. El era si dascalul bisericii din sat. Un sorcovat nemtesc platea tata pe luna dascalului ca sa ma invete. Si pe atunci imi ziceau in sat si la scoala: Ionica a lui Stefan a Petrei. Peste vrun an, vornicul prinzand la oaste cii arcanul pe badita Vasile, dascalul nostru, scoala a ramas pustie, iara noi scolarii, cari eram peste patruzeci la numar, ne-am imprastiet pe la casele noastre. Dupa vrun an iarasi s-a deschis scoala. Dar dascalul Iordache fiind cam chilaciu, a inceput a ne ridica de urechi la farta deasupra usei, si a ne prea indesi la spinare cu Sfantul Neculai, un bici de curele facut si daruit scoalei de mos Fotea, cojocariul satului Si asa, de unde pana atunci ma duceam cu drag la scoala, am inceput a umbla haciu-marginea; o zi ma duceam, doua nu, dar tot deprinsesem a ceti oleaca.
Tata nu stia carte de feliu si nici mult haz nu facea de dansa. El cam des imi zicea: logofete branza-n cui, lapte acru-n calimari, cam prea te codesti la treaba ma tem ca de atata carturarie n-a avea cine sa ne traga ciubotele. Dar mama, luand sama cum invatam eu, ajunsese a ceti la ceaslov mai bine decat mine si se bucura grozav cand vedea ca ma trag la carte. Din partea tatei puteam sa raman cum era mai bine. "Nica a lui Stefan a Petrei" om de treaba si gospodariu in sat la Humulesti. Mama insa era in stare sa toarca-n furca si sa invat mai departe Dar ce sa mai invat la Humulesti? caci in biserica ceteam si cantam pe dinafara toate troparele ca si dascalul Iordache. intr-o zi, asa prin caslegile Craciunului, aproape de carnileaga viind bunicu-meu David Creanga din Pipirig pe la noi, m-a luat si m-a dus la munte in scoala lui Alecu Balus din satul Brosteni, judetul Suceava si m-a asezat in gazda cu toata cheltuiala lui la una Irinuca, care avea doua capre pline de raie. De aice urmam la scoala, si ori s-a prins cartea de mine ori nu, dar raia capreasca stiu ca s-a prins.
Aproape de Florii, profesorul Nanu mi-a dat drumul acasa si de la Brosteni am venit cu niste plutasi pe Bistrita, la Borca. De la Borca, cu o ruda a mea, pe Plaiul Batran in Pipirig si din Pipirig la Humulesti. Si cand m-au vazut tata si mama tuns chilug si plin de raie, bucuria lor n-a fost proasta. Ce sa faca? Au inceput a ma scalda ba cu lesie de ciocalai, ba cu usuc de lana, ba a ma unge cu dohot si-ntr-o saptamana m-au izbavit de podoaba. Dar si eu le-am tras in ziua de Pasti un "ingerul a strigat" la biserica, de-.au ramas toate babele din sat cu gura cascata la mine, iar fetele numa-si dau ghiont una alteia, vazand ce poate acum Nica a lui Stefan a Petrei!
Dascalul lordache ramasese acum pe jos, era a cincea roata la car. Biata mama, crezand ca am sa ies un al doilea Cucuzel, s-a pus cu rugaminte pe langa tata si m-a dat sa invat psaltichie la un psalt de la biserica Adormirea din Targul Neamtului, peste balta la vreo doua zvarlituri de piatra departe de satul nostru. Trei husasi platea acum tata pe luna pentru mine. O iarna am invatat si la aceasta scoala, caci iarna ce mai puteam invata, iar vara nu faceam purici multi pe la scoala, trebuia s-ajut acasa: la tras in pieptanusi, la nevedit, la facut tevi cu sucala si la tors cu roata. Cate trei-patru oca de canura torceam pe zi, ma intreceam cu fetele cele mari din tors si ele din rautate ma porecleau "Ion Torcalau".
(Publicata in voi. Scrierile Iui;L, prefata de A. D. Xenopol, biografie de Gr. 1. Alexandrescu, lasi, 1890, cu urmatoarea nota: "Aceasta biografie scrisa de insusi Ion Creanga s-a gasit intre hartiile lui. Dupa cum se vede ea este o prescurtare a Amintirilor din copilarie".)
marți, 8 februarie 2011
Impresiile elevilor
Andra: "Astazi la limba si literatura romana am studiat "Baltagul,de Mihail Sadoveanu" si m-a impresionat comportamentul Vitoriei."
Dan: "O zi extraordinar de buna!"
Stefania: "A fost o zi frumoasa! La limba si literatura romana am studiat un lucru nou,romanul despre care nu am stiut nimic pana acum.Ora de matematica a fost plina de exercitii."
Madalina: "Din punctul meu de vedere a fost o zi frumoasa,placuta.La limba romana am studiat ceva nou,romanul,si anume "Baltagul,de Mihail Sadoveanu",iar ora de matematica a fost cam plictisitoare,deoarece am facut exercitii."
joi, 27 ianuarie 2011
Childhood
It was and still is one of the most prized treasures that no one can take you from your soul that thrives in increasingly more.
My childhood is the most important thing I got in this life.
Thinking about how I live it fully, to share with my friends and all the nature that I can offer some various games.
I will not stand in front of the computer screen light to play, I'll go out and discover the wonders that I takes me to dreamland.
My childhood is a very beautiful, we all would like a child, I still consider myself a kid, because I am still one.
Translate(Traducere)
A fost si inca mai este una dintre cele mai pretuite comori pe care nimeni nu ti-o poate lua din sufletul tau in care infloresti din ce in ce mai mult.
Copilaria mea este cel mai important lucru pe care l-am primit in aceasta viata.
Ma gandesc cum sa mi-o traiesc din plin,sa o impart cu prietenii mei si cu toata natura care imi poate oferi anumite jocuri felurite.
Nu voi sta in fata ecranului luminos al calculatorului sa ma joc,ma voi duce afara si voi descoperi minunile ca ma poarta spre lumea viselor.
Copilaria mea este una foarte frumoasa,am tot ce si-ar dori un copil,eu inca ma consider o copila,deoarece inca sunt una. BY STAN MADALINA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)