FRAGMENT DE BIOGRAFIE
"SUNT NASCUT LA 1 MARTIE 1837 in satul Humulesti, judetul Neamtului plasa de sus, din parinti romani: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului intai si-ntai, am inceput a invata cruce-ajuta, dupa moda veche, la scoala din Humulesti, o chilie facuta cu cheltuiala satenilor, prin indemnul si osardia parintelui Ioan Humulescu, care avea o mana de invatatura, un car de minte si multa bunatate de mima. Dumnezeu sa-1 ierte!
Poate sa fi fost de vreo unsprezece ani cand am incepui a invata. Stiu ca eram atunci un baiet sfrijit, prizarit si fricos si de umbra mea.
Dascalul nostru era un holtei frumos, zdravan si voinic si-1 chema Vasile a Vasihcai. El era si dascalul bisericii din sat. Un sorcovat nemtesc platea tata pe luna dascalului ca sa ma invete. Si pe atunci imi ziceau in sat si la scoala: Ionica a lui Stefan a Petrei. Peste vrun an, vornicul prinzand la oaste cii arcanul pe badita Vasile, dascalul nostru, scoala a ramas pustie, iara noi scolarii, cari eram peste patruzeci la numar, ne-am imprastiet pe la casele noastre. Dupa vrun an iarasi s-a deschis scoala. Dar dascalul Iordache fiind cam chilaciu, a inceput a ne ridica de urechi la farta deasupra usei, si a ne prea indesi la spinare cu Sfantul Neculai, un bici de curele facut si daruit scoalei de mos Fotea, cojocariul satului Si asa, de unde pana atunci ma duceam cu drag la scoala, am inceput a umbla haciu-marginea; o zi ma duceam, doua nu, dar tot deprinsesem a ceti oleaca.
Tata nu stia carte de feliu si nici mult haz nu facea de dansa. El cam des imi zicea: logofete branza-n cui, lapte acru-n calimari, cam prea te codesti la treaba ma tem ca de atata carturarie n-a avea cine sa ne traga ciubotele. Dar mama, luand sama cum invatam eu, ajunsese a ceti la ceaslov mai bine decat mine si se bucura grozav cand vedea ca ma trag la carte. Din partea tatei puteam sa raman cum era mai bine. "Nica a lui Stefan a Petrei" om de treaba si gospodariu in sat la Humulesti. Mama insa era in stare sa toarca-n furca si sa invat mai departe Dar ce sa mai invat la Humulesti? caci in biserica ceteam si cantam pe dinafara toate troparele ca si dascalul Iordache. intr-o zi, asa prin caslegile Craciunului, aproape de carnileaga viind bunicu-meu David Creanga din Pipirig pe la noi, m-a luat si m-a dus la munte in scoala lui Alecu Balus din satul Brosteni, judetul Suceava si m-a asezat in gazda cu toata cheltuiala lui la una Irinuca, care avea doua capre pline de raie. De aice urmam la scoala, si ori s-a prins cartea de mine ori nu, dar raia capreasca stiu ca s-a prins.
Aproape de Florii, profesorul Nanu mi-a dat drumul acasa si de la Brosteni am venit cu niste plutasi pe Bistrita, la Borca. De la Borca, cu o ruda a mea, pe Plaiul Batran in Pipirig si din Pipirig la Humulesti. Si cand m-au vazut tata si mama tuns chilug si plin de raie, bucuria lor n-a fost proasta. Ce sa faca? Au inceput a ma scalda ba cu lesie de ciocalai, ba cu usuc de lana, ba a ma unge cu dohot si-ntr-o saptamana m-au izbavit de podoaba. Dar si eu le-am tras in ziua de Pasti un "ingerul a strigat" la biserica, de-.au ramas toate babele din sat cu gura cascata la mine, iar fetele numa-si dau ghiont una alteia, vazand ce poate acum Nica a lui Stefan a Petrei!
Dascalul lordache ramasese acum pe jos, era a cincea roata la car. Biata mama, crezand ca am sa ies un al doilea Cucuzel, s-a pus cu rugaminte pe langa tata si m-a dat sa invat psaltichie la un psalt de la biserica Adormirea din Targul Neamtului, peste balta la vreo doua zvarlituri de piatra departe de satul nostru. Trei husasi platea acum tata pe luna pentru mine. O iarna am invatat si la aceasta scoala, caci iarna ce mai puteam invata, iar vara nu faceam purici multi pe la scoala, trebuia s-ajut acasa: la tras in pieptanusi, la nevedit, la facut tevi cu sucala si la tors cu roata. Cate trei-patru oca de canura torceam pe zi, ma intreceam cu fetele cele mari din tors si ele din rautate ma porecleau "Ion Torcalau".
(Publicata in voi. Scrierile Iui;L, prefata de A. D. Xenopol, biografie de Gr. 1. Alexandrescu, lasi, 1890, cu urmatoarea nota: "Aceasta biografie scrisa de insusi Ion Creanga s-a gasit intre hartiile lui. Dupa cum se vede ea este o prescurtare a Amintirilor din copilarie".)
